Enigmatica evoluţie a ''Jocului Morţii'' din Egiptul Antic

De la piramide la Cartea Mortilor, multi istorici şi impătimiţi ai istoriei au încercat să dezlege secretele bine pastrate ale acestei civilizaţii.

Enigmatica evoluţie a ''Jocului Morţii'' din Egiptul Antic

Egiptul Antic a reprezentat pentru mult timp o ţară învăluită în mister. De la piramide la Cartea Mortilor, multi istorici şi impătimiţi ai istoriei au încercat să dezlege secretele bine pastrate ale acestei civilizaţii.

Ultima descoperire în ceea ce priveşte cultul morţilor din Egiptul Antic constă într-un joc asemănător cu jocul de table din zilele noastre. Deşi iniţial s-a crezut că acesta este doar un simplu joc, în realitate era un instrument de comunicare cu spriritele din lumea de dincolo.

Jocul Morţilor şi al celor Vii

În general, oamenii iubesc jocurile de societate. Ca şi noi, cei de astăzi, vechii egipteni aveau propriile jocuri de societate. Unul dintre acestea se numea „senet” sau „jocul morţii”. Jocul era jucat în general de anumite pături ale societăţii egiptene, în special de faraoni şi regine. El a devenit unul foarte popular începând cu anul 5000 până în 2500 î. Hr., când Egiptul faraonilor a început să decadă.

Acesta era alcătuit dintr-un zar şi din nişte pioni care se mişcau pe o tablă asemănătoare tablei de şah de astăzi. Jucătorii aveau la dispoziţie un număr de 5 pioni, aşezaţi pe o tablă de 30 de pătrate dispuse pe trei rânduri a câte 10 pătrate.

Fiecare jucător dădea cu zarul şi, în funcţie de numărul afişat pe zar, îşi muta pionul un număr de casuţe echivalent cu cel de pe zar. Jocul începea în partea de sus a tablei, parcurgând fiecare rând până la căsuţa 30 care era aşezată în partea dreaptă a ultimului rând. 

Căsuţele cuprinse între 26 şi 29 erau decorate cu simboluri specifice care în limbajul modern ar fi însemnat: „stai un rând” sau „trebuie să dai o dublă”. Primul dintre jucători care muta toţi cei cinci pioni până la final era considerat câştigătorul. 

Arheologii au descoperit că jocul data de aproape 5.000 de ani şi până în prezent s-a crezut că acesta este doar un simplu joc de societate. Dar la 700 de ani de la apariţia sa, jocul avea să se tranforme într-un joc de şah foarte apropiat de o tablă de Ouija sau tabla de vorbit cu spiritele.

În arta funerară egipteană, cei decedaţi sunt desenaţi ca jucând acest joc cu cei care erau încă în viaţă. Jocul devenind astfel nu doar un mod de distracţie dintre cei morti şi cei vii, dar şi o modalitatea de comunicare între cele două tărâmuri.

Sufletul în  Egiptul antic

Designul jocului a început să se schimbe, iar în timp a capătat unele simboluri religioase.  Ca de exemplu,  cele trei linii verticale care se existau în varianta iniţială în pătratul cu numărul 28 au fost transformate în trei păsări care în Egiptul antic erau reprezentarea sufletului.

De aceea multe texte care au aparţinut Regatului de Mijloc au descris acest joc sub forma unei călătorii a sufletului în tărâmul morţilor.

Nu se ştie în acest moment data exactă când în joc a început să fie folosit primul zar. O tablă de joc din Muzeul Egiptean Rosicrucian din San Jose, California, a reuşit însă să ofere cercetătorilor noi răspunsuri.

Există însă unele întrebări în ceea ce priveşte modul în care acestă tablă de joc a fost descoperită. Nimeni nu a reuşit  până în prezent să identifice contextul în care aceasta a fost descoperită. 

Arheologul Walter Crist, de la Universitatea din Maastrich, a studiat tabla, comparând designul ei cu a altora. Acest lucru l-a condus la concluzia că jocul  datează din perioada dinastiei a XVIII-a egiptene, înainte de domnia reginei faraon- Hatshepsut.

Începutul unei schimbări

Jocul de senet are un design inedit, fiind probabil un stil de tranziţie către unul ceva mai avansat, citează Journal of Egytian Archeology. Aspectul jocului este unul interesant. Finalul şi începutul sunt aşezate diferit faţă de un joc din zilele noastre. Tabla este un mix între simboluri seculare şi religioase. De aceea se consideră că aceste jocuri au devenit metode de comunicare cu viaţa de apoi în jurul anului 2400 î. Hr.

Această tranformare este o evoluţie tipică a artefactelor culturale. Arheologul Jelmer  Eerkens, de la Universitatea din California, citat de Sciencemag, vede transformarea acestui joc ca fiind una neliniară. Compusă din perioade de stagnare şi de dezvoltare rapidă în decursul unui deceniu. Evoluţia jocului constrastează puternic cu evoluţia tehnologiei de astăzi, care are o dezvoltare mult mai liniară.

Jocul Morţii

Designul unic, dar şi combinaţia dintre simbolurile seculare şi cele religioase, sugerează că tabla din Muzeul Rosicrucian este o fază de tranziţie în dezvoltarea respectivului joc.  Poate reprezenta momentul când jocul a fost transformat dintr-un simplu joc, într-un instrument de comunicare cu viaţa de dincolo. De aceea jocul poate fi considerat adevăratul „Joc al Morţii” din Egiptul Antic. 

Acestă descoperire nu este importantă doar în ceea ce priveşte evoluţia jocului de senet. În viitor ar putea să ajute la o înţelegere  mult mai bună în ceea ce reprezintă schimbările culturale din perioada Egiptului antic. Dar pentru acest lucru sunt necesare cercetări amănunţite pentru a demonstra dacă acestă tablă de joc este o fază unică în ceea ce priveşte dezvoltarea jocului de senet.