Harta lui Piri Reis: cum poate o hartă veche de 500 ani să ilustreze Antarctica fără gheață?
Harta lui Piri Reis este o reprezentare a lumii premoderne, elaborată în anul 1513 de către amiralul și cartograful otoman-turc Piri Reis, în cadrul serviciului militar de informații.
Harta lui Piri Reis este o reprezentare a lumii premoderne, elaborată în anul 1513 de către amiralul și cartograful otoman-turc Piri Reis, în cadrul serviciului militar de informații. O parte din această hartă care s-a păstrat prezintă cu o surprinzătoare exactitate coastele de vest ale Europei și ale Africii de Nord, împreună cu coasta Braziliei. De asemenea, sunt reprezentate mai multe insule din Oceanul Atlantic, printre care Insulele Azore și Insulele Canare, precum și legendarul Antillia și, posibil, Japonia.
Importanţa istorică a hărţii constă în faptul că demonstrează gradul de explorare portugheză a Lumii Noi în jurul anilor 1510, și în faptul că este pretinsă a fi o sursă pentru hărțile lui Cristofor Columb, altfel pierdute.
Ce reprezintă harta lui Piri Reis
Harta lui Piri Reis este cea de-a treia hartă existentă a lumii, desenată pe piele de gazelă, cu dimensiuni de circa 90 cm × 65 cm.
Porţiunea conservată a hărţii detaliază coasta vestică a Africii şi coasta estică a Americii de Sud. Harta este semnată de către Piri Reis, un amiral al Imperiului Otoman, geograf şi cartograf, fiind datată în anul islamic 919, echivalentul anului 1513 d.Hr. Harta a fost prezentată sultanului Selim I în anul 1517.
În legenda hărţii, Piri Reis a înscris faptul că harta a fost elaborată pe baza a 20 de grafice şi mappae mundi. Conform lui Piri Reis, aceste hărţi includeau opt hărţi ptolemaice făcute în vremea lui Alexandru cel Mare, o hartă arabă a Indiei, patru hărţi portugheze noi ale Sindh-ului (astăzi Pakistan) şi o hartă a Indiilor de Vest realizată de Cristofor Columb.
Unii specialişti au susţinut că sursa hărţilor este Biblioteca din Alexandria, bazându-se pe aluziile lui Piri Reis la Alexandru cel Mare, întemeietorul Alexandriei, la Ptolemeu I care a condus acest oraş măreţ în secolul al IV-lea î.Hr. şi la Claudius Ptolemaeus, geograful şi cartograful grec care a trăit la Alexandria în secolul al II-lea d.Hr.
Când a fost descoperită harta lui Piri Reis
La 9 octombrie 1929, un teolog german pe nume Gustav Adolf Deissmann cataloga obiecte din biblioteca Palatului Topkapi din Istanbul, când a dat din întâmplare peste un pergament ciudat aflat printre niște materiale neglijate.
Pe pergamentul din piele de gazelă se afla o hartă, cunoscută în prezent sub numele de harta lui Piri Reis.
Harta a fost desenată și semnată de cartograful turc Hagji Ahmed Muhiddin Piri, cunoscut și sub numele de Piri Reis, și este datată în anul 1513 d.Hr. Reis a fost amiral în marina turcă, un marinar experimentat și cartograf, care a pretins că a folosit 20 de hărți și hărți sursă pentru a construi harta, inclusiv 8 hărți ptolemeice, 4 hărți portugheze, o hartă arabă și o hartă a lui Cristofor Columb.
De la descoperirea sa, harta lui Piri Reis a stârnit atât intrigi, cât și controverse, mai ales din cauza prezenței a ceea ce pare a fi o reprezentare a Antarcticei cu 300 de ani înainte de a fi descoperită. O altă latură – dacă nu cumva și mai intrigantă – a apariției Antarcticei este aceea că pare să arate masa de uscat înainte de a fi acoperită de gheață, cu peste 6.000 de ani în urmă.
Dovezi ale tehnologiei antice?
Marea dezbatere a fost stârnită de profesorul Charles Hapgood atunci când și-a publicat teoria despre harta lui Piri Reis în cartea sa Maps of the Ancient Sea Kings (Hărțile regilor antici ai mărilor), în anul 1965. Profesorul și o echipă de studenți de la Universitatea din New Hampshire au studiat harta și au descoperit multe anomalii, cum ar fi utilizarea proiecției Mercator (hartă cilindrică folosită în special în navigaţie) și includerea unei Antarctici de dinainte de îngheț.
Grecii au reușit să creeze hărți cilindrice pe baza cunoștințelor lor despre un Pământ sferic, deși proiecția Mercator nu a fost folosită de europeni decât mai târziu, în secolul al XVI-lea, și au reușit, de asemenea, să folosească astronomia și geometria pentru a calcula latitudinea și longitudinea, deși precizia absolută nu a fost posibilă până la inventarea cronometrului în anul 1760.
În timp ce aceste două realizări – oricât de uimitoare ar fi – ar putea fi explicate prin utilizarea hărților de sorginte grecească din epoca lui Alexandru cel Mare, nimic nu ar putea explica includerea Antarcticei. Drept urmare, profesorul Hapgood a lansat ipoteza că harta se bazează pe materiale anterioare anului 4000 î.Hr. înainte de apariția unor limbi dezvoltate sau a unor civilizații progresiste cunoscute.
Această teorie implică faptul că o civilizație preistorică avea tehnologia necesară pentru a naviga pe căile maritime majore și a cartografia destul de precis globul pământesc. Hapgood a sugerat, de asemenea, că reprezentarea topografică a interiorului continentelor a necesitat capacități aeriene, ceea ce implică faptul că o „super-civilizație” preistorică era stăpână atât pe navigație, cât și pe calea aerului, ceea ce a dus la speculații suplimentare cu privire la o civilizație atlantă sau extraterestră. Nu au fost găsite dovezi care să susțină astfel de teorii.
America de Sud vs. Antarctica
Scepticii teoriei profesorului Hapgood subliniază că harta este o reprezentare a coastei Americii de Sud, arătând caracteristicile fizice moderne ale coastei și ale interiorului incluse pe harta din secolul al XVI-lea. În caz contrar, susțin criticii, imaginea ar indica faptul că Antarctica și America de Sud au fost cândva conectate la Uruguay și că Argentina nu exista încă.
În timp ce acest argument înlătură, eventual, prezența Antarcticei pe harta lui Piri Reis, au fost descoperite și alte hărți anormale care sunt identice cu continentul fără gheață, așa cum numai tehnologia prin satelit din secolul al XX-lea a reușit să identifice.
Alte teorii ale profesorului Hapgood au fost deja respinse, cum ar fi teoria sa privind deplasarea polară, în care susținea că o schimbare bruscă a înclinației axei de rotație a Pământului în anul 9.500 î.Hr. ar fi putut duce la deplasarea Antarcticei, trimițând-o cu sute de kilometri spre sud și ducând la modificarea climatului său de la semi-temperat la îngheț. Toate dovezile sugerează că această deplasare nu a putut avea loc și nu a avut loc.
Civilizație nedescoperită?
Adevărata întrebare este dacă Antarctica este sau nu continentul identificabil pe harta lui Piri Reis, sau pe oricare dintre celelalte hărți neobișnuite. Dacă da, ar fi posibil ca harta lui Piri Reis să se fi bazat pe documentele unei civilizații preistorice încă nedescoperite, una care ar putea deține o tehnologie care să le permită să călătorească și să cartografieze cu precizie globul?
Indiferent de adevărata origine a surselor, un lucru este cert: această hartă deschide dezbaterea asupra modului în care privim propria noastră istorie și care dintre aceste opinii sunt corecte, dacă este cazul. Poate că, într-o zi, adevărul va fi descoperit.