Istoria lui Gheorghe Lazăr

Gheorghe Lazăr (1779–1823) a fost un iluminist român, pedagog și teolog, considerat întemeietorul învățământului în limba română din Țara Românească. Contribuțiile sale au avut un impact semnificativ asupra dezvoltării educației și a culturii naționale, punând bazele modernizării societății românești.

Viața timpurie și educația

Gheorghe Lazăr s-a născut în localitatea Avrig, din Transilvania, într-o familie de țărani liberi. A primit o educație solidă, studiind la Sibiu și Cluj, iar mai târziu a urmat cursuri de teologie și filosofie la Viena. A fost influențat de ideile iluministe și de mișcările naționale din Europa, care promovau identitatea națională și drepturile popoarelor.

Activitatea sa în Transilvania

În prima parte a carierei sale, Gheorghe Lazăr a activat ca preot și dascăl în Transilvania, unde a militat pentru drepturile românilor, majoritari, dar lipsiți de privilegii în raport cu celelalte națiuni din Imperiul Habsburgic. Atitudinea sa naționalistă și refuzul de a accepta opresiunea i-au adus conflicte cu autoritățile locale și biserica greco-catolică.

Întemeietorul învățământului în limba română

În 1817, Lazăr s-a stabilit la București, unde a inițiat un proiect revoluționar: înființarea unei școli superioare care să predea în limba română. Până atunci, educația se desfășura în principal în limba greacă, limbă considerată a elitelor, în timp ce limba română era marginalizată.

În 1818, Lazăr a reușit să deschidă, în cadrul mănăstirii Sfântul Sava, prima școală de rang superior în limba română. Aici, a predat discipline precum matematică, geometrie, geografie și istorie, utilizând manuale scrise de el însuși. Prin această inițiativă, a creat un cadru pentru formarea unei generații de intelectuali care au jucat un rol esențial în renașterea națională.

Moștenirea lui Gheorghe Lazăr

Activitatea lui Lazăr a fost întreruptă de problemele de sănătate și de conflictele cu susținătorii tradiționalismului, dar impactul său asupra învățământului și culturii românești rămâne incontestabil. A fost un deschizător de drumuri care a demonstrat importanța educației în limba maternă pentru dezvoltarea identității naționale.

Gheorghe Lazăr a murit în 1823, în satul natal Avrig, dar moștenirea sa continuă să inspire generații de educatori și reformatori. Este comemorat ca unul dintre cei mai importanți promotori ai educației moderne în România, iar statuia sa din Piața Universității din București rămâne un simbol al contribuției sale.