Săbiile de la Marea Moartă: un mister îngropat vreme de 2.000 de ani

Săbiile de la Marea Moartă sunt patru săbii romane, uimitor de bine conservate, care au fost descoperite recent într-o peșteră din apropierea Mării Moarte, fiind păstrate în tecile lor de lemn și piele timp de aproape 2.000 de ani, după cum a anunțat Autoritatea Israeliană pentru Antichități.

Aceste arme antice au fost ascunse în adâncurile unei peșteri din deșertul Iudeei, la sud-est de Ierusalim, într-o perioadă cuprinsă între secolele al II-lea și al III-lea d.Hr., când zona era marcată de lupte între trupele romane și rebeliunea evreiască.

În general, artefactele realizate din metal sau materiale organice, precum lemnul și pielea, rareori supraviețuiesc secolelor de expunere la condițiile naturale. Cu toate acestea, microclimatul unic din ceea ce este acum cunoscută sub numele de Peștera Săbiilor a permis păstrarea aproape intactă a acestor săbii de fier, împreună cu tecile, apărătorile și mânerele lor.

„Aceste săbii se numără printre cele mai bine conservate exemplare de săbii romane cu teacă descoperite vreodată.”, a declarat Simon James, arheolog la Universitatea din Leicester.

Săbiile de la Marea Moartă: comoara ascunsă în spatele stalactitelor

Descoperirea a fost realizată în luna iunie, în cadrul rezervației naturale En Gedi din Israel, într-o peșteră aflată pe marginile stâncilor care străjuiesc Valea Iordanului, o zonă locuită de peste 10.000 de ani.

Cercetătorii de la Universitatea Ariel și Universitatea Ebraică au vizitat peștera pentru a documenta o inscripție antică gravată pe o stalactită. În timpul acestei vizite, ei au observat printre stânci vârful metalic al unui pilum – o suliță romană – și fragmente de lemn prelucrat.

Această descoperire a fost raportată către Proiectul de Cercetare a Deșertului Iudeea, coordonat de Autoritatea Israeliană pentru Antichități (IAA). Echipa IAA s-a întors la fața locului cu un detector de metale și a localizat în cele din urmă cele patru săbii, ascunse în spatele unui perete de stalactite, într-o zonă superioară a peșterii, neexplorată până atunci.

Începând cu anul 2017, cercetătorii, sprijiniți de Unitatea de Prevenire a Jafurilor de Antichități a IAA, au desfășurat o explorare sistematică a sutelor de peșteri din deșertul Iudeei, în efortul de a recupera artefacte înainte ca acestea să fie furate. Printre recentele descoperiri se numără un coș vechi de 10.000 de ani și primele fragmente noi din Manuscrisele de la Marea Moartă găsite în mai bine de o jumătate de secol.

Conflict și haos

Jurnaliştii de la prestigioasa revistă National Geographic au realizat fotografii exclusive ale săbiilor la scurt timp după descoperirea lor, când acestea au ajuns la Ierusalim, în laboratoarele de conservare ale Campusului Național pentru Arheologia Israelului Jay și Jeanie Schottenstein, administrat de IAA. Aceste imagini dezvăluie detalii impresionante ale stării excepționale de conservare a armelor.

Trei dintre cele patru săbii par a fi de tip roman, cunoscute sub numele de spatha, o sabie lungă, cu două tăișuri, utilizată inițial de cavalerie și ulterior de infanterie. Fiecare sabie, având o lungime de aproximativ un metru, prezintă mânere și apărători din lemn, de stiluri diferite și cu un nivel variabil de măiestrie. Cercetătorii cred că acestea datează cel mai probabil din secolele I sau II d.Hr.

A patra sabie, având o lungime de aproximativ 25 de centimetri, se remarcă printr-un mâner cu un inel metalic distinctiv, un model adoptat pe scară largă de armata romană de la luptătorii străini în secolele II și III d.Hr.

Estimările privind datarea săbiilor sugerează că acestea au fost ascunse în peștera din deșertul Iudeei undeva în secolele II sau III d.Hr., într-o perioadă în care trupele romane suprimau cu brutalitate o serie de revolte evreiești, iar Imperiul Roman traversa o perioadă de criză politică.

Rebeliunea Bar Kokhba, care a avut loc între anii 132 și 136 d.Hr., este „principalul suspect” pentru un eveniment care ar fi putut determina o astfel de ascunzătoare de arme, afirmă Eitan Klein, director al Proiectului de Cercetare a Deșertului Iudeea din cadrul IAA și director adjunct al Unității de Prevenire a Jafurilor de Antichități.

Cercetătorul a mai menţionat că există dovezi că rebelii și familiile lor au folosit mai multe peșteri din zonă în timpul acestei ultime revolte. O săpătură ulterioară în Peștera Săbiilor, condusă de Klein, a scos la iveală artefacte din perioada calcolitică (4.500-3.500 î.Hr.), precum și o monedă de bronz din perioada revoltei Bar Kokhba.

„Un scenariu posibil este acela al unor arme adunate de pe câmpul de luptă sau furate din unitățile romane. Este posibil ca rebelii să fi colectat aceste arme și să le fi ascuns pentru a le folosi în timpul revoltei”, a explicat Eitan Klein. Acesta a mai arătat că ascunzătoarea ar putea fi rezultatul unor evenimente ulterioare, inclusiv bătăliile dintre pretendenții la tronul roman de la sfârșitul secolului II și criza secolului III, o perioadă marcată de instabilitate, când mai mult de 20 de împărați au condus în cei 50 de ani dintre 235 și 284 d.Hr.

Totuși, arheologii nu vor putea determina cu exactitate cine a ascuns săbiile și de ce, în această peșteră izolată din deșertul Iudeei, în urmă cu aproximativ 1.900 de ani. Au fost ele ascunse de rebeli care fugeau de armata romană? De bandiți ascunși în peșteri? Sau poate de un soldat roman dezertor?

Rezultatele datării cu radiocarbon a săbiilor sunt așteptate în următoarele săptămâni. Un lucru este cert, a spus Klein: „Este evident că cei care au ascuns aceste arme nu s-au mai întors niciodată după ele.”

O descoperire excepțională, o oportunitate unică

Săbiile de la Marea Moartă au fost găsite într-o stare de conservare remarcabilă, fapt care le oferă cercetătorilor o oportunitate unică de a explora tehnologiile și metodele de fabricație din acea perioadă.

De exemplu, analiza lemnului și a pielii ar putea indica dacă o sabie a fost produsă local sau a fost importată, afirmă Naama Sukenik, curator al colecției de materiale organice din laboratorul de conservare al IAA. Viitoarele analize CT și radiografiile vor dezvălui detalii interne ale construcției săbiilor, iar analizele ulterioare ar putea clarifica compoziția lamelor de fier, toate aflate într-o stare excelentă, conform Helenei Kupershmidt, care supervizează unitatea de conservare a metalelor din laborator.

Arheologii sunt deosebit de interesați de această ocazie de a studia armele romane din regiune, spune Simon James, care a condus săpături la situl Dura Europos din Siria. El subliniază că majoritatea săbiilor romane bine conservate provin din situri din vestul Europei, cum ar fi mlaștinile daneze și câmpurile de luptă britanice. „Nu știm aproape nimic despre tehnicile de fabricare a săbiilor în estul Imperiului Roman.”, adaugă el.

Pentru cercetătorii israelieni, descoperirea din Peștera Săbiilor marchează doar începutul unui proiect de cercetare de mai mulți ani, menit să dezvăluie toate misterele sale. „Suntem abia la începutul cercetării peșterii și a depozitului de arme descoperit în ea, cu scopul de a înțelege cine a deținut aceste săbii, unde, când și de către cine au fost fabricate.”, a mai spus Klein.

Amir Ganor, director al Proiectului de Cercetare a Deșertului Iudeea și al Unității de Prevenire a Jafurilor de Antichități din cadrul IAA, subliniază că această descoperire ilustrează importanța protejării siturilor arheologice din regiune.

„Deșertul Iudeea continuă să ne surprindă. După șase ani de cercetări și săpături, încă mai descoperim noi comori în peșteri. Este înfricoșător să ne gândim câte cunoștințe istorice s-ar fi pierdut dacă jefuitorii ar fi ajuns înaintea arheologilor la aceste artefacte remarcabile.”, a afirmat Amir Ganor.