Tezaurul de la Pietroasa – Cloșca cu puii de aur

Tezaurul de la Pietroasa este unul dintre cele mai valoroase și misterioase comori arheologice descoperite vreodată pe teritoriul României. Supranumit popular „Cloșca cu puii de aur”, acest tezaur fascinează deopotrivă prin bogăția artistică, originea sa enigmatică și destinul tumultuos de-a lungul istoriei moderne.

Descoperirea tezaurului

Tezaurul a fost descoperit în primăvara anului 1837, în apropierea satului Pietroasa (județul Buzău), de către doi pietrari locali – Ion Lemnaru și Stan Avram. Aceștia au găsit obiectele într-o grotă săpată într-un deal de gresie, în timpul lucrărilor de extragere a pietrei.

La scurt timp după descoperire, autoritățile au intervenit pentru recuperarea pieselor, însă o parte fuseseră deja topite sau înstrăinate. Din cele 22 de obiecte despre care se crede că formau tezaurul inițial, doar 12 au fost salvate și se păstrează astăzi.

Descrierea pieselor

Cele 12 piese rămase sunt realizate din aur masiv, cu o greutate totală de peste 18 kilograme, și reprezintă un amestec de stiluri artistice – gotic, greco-roman și oriental. Cele mai spectaculoase dintre ele sunt:

• Fibula mare – o piesă semicirculară, somptuos decorată, ce pare a fi elementul central al tezaurului.

• Fibula mică – similară cu cea mare, dar de dimensiuni reduse.

• Lanț cu pandantiv – ornamentat cu pietre prețioase și motive florale.

• O patenă (farfurie liturgică) – cu o inscripție în limba greacă ce menționează numele lui Gothicus, posibil un conducător got.

• Un vas ceremonial – decorat cu figuri zoomorfe și vegetale.

Denumirea populară de „Cloșca cu puii de aur” provine de la forma unor piese care, în imaginația populară, semănau cu o cloșcă înconjurată de pui.

Originea și datarea tezaurului

Specialiștii au dezbătut îndelung originea și proveniența tezaurului. Cele mai acceptate ipoteze sunt:

• Tezaur gotic: atribuit goților, care s-au stabilit în zona Dunării de Jos în secolul al IV-lea d.Hr. Piesele ar fi fost lucrate de meșteșugari gotici influențați de cultura romană târzie.

• Datarea: între secolul al IV-lea și al V-lea d.Hr., în perioada marcată de marile migrații și de prăbușirea Imperiului Roman de Apus.

Tezaurul pare să fi fost ascuns în grabă, probabil pentru a fi ferit de invaziile hunilor.

Istoria modernă a tezaurului

După descoperirea sa, tezaurul a trecut prin mai multe peripeții:

• A fost expus pentru prima dată la Muzeul de Antichități din București, apoi trimis la Paris în 1867, unde a fost prezentat la Expoziția Universală.

• A fost furat în 1875, dar recuperat parțial.

• În timpul Primului Război Mondial, a fost trimis împreună cu alte valori românești la Moscova, de unde a revenit parțial în 1956.

• Astăzi, piesele se află expuse la Muzeul Național de Istorie a României (MNIR) din București, într-o sală special amenajată.

Semnificație culturală și simbolică

Tezaurul de la Pietroasa este un simbol al continuității culturale pe teritoriul României, reflectând interacțiunea dintre popoare migratoare și civilizațiile clasice. Este și o dovadă a bogăției artistice și a nivelului de meșteșug atins în acea epocă.

În imaginarul colectiv românesc, „cloșca cu puii de aur” a devenit o metaforă pentru comorile ascunse ale trecutului și pentru misterele istoriei noastre.