Lemurienii – a treia rasă fundamentală a omenirii

Lemuria și Mu sunt uneori denumiri distincte, alteori legate de un legendar continent dispărut care, potrivit adepților acestei teorii, ar fi existat în Marea Caraibilor având atribute asociate Atlantidei.

Ideea misterioaselor tărâmuri pierdute Lemuria și Mu a fost concepută în secolul al XIX-lea când a fost introdusă teoria evoluționistă.

Descoperirile arheologice între ruinele vechilor egipteni, mayași, și ale altor societăți au dus la o nouă interpretare a istoriei.
Referirile la continentul Mu au apărut în 1864, datorită unui arheolog francez, pe nume Brasseur. Acesta era fascinat de hieroglifele descoperite în ruinele mayașe vechi de secole.

Brasseur a călătorit în Spania pentru a studia artefactele civilizației mayașe. În acest mod el a aflat despre un tărâm străvechi care se scufundase în ocean, în urma unei erupții vulcanice.

Figurile corespunzătoare literelor M și U erau legate de acest teritoriu și Brasseur a presupus că el era numit Mu. Arheologul Plongeon a susținut că a descoperit în vechile texte mayașe, povestea a doi frați rivali la farmecele unei regine numite Moo. Unul dintre frați a fost ucis și celălalt a preluat puterea, înainte ca un cataclism să lovească continentul Mu.

Regina Moo a fugit înaintea catastrofei. Imediat au apărut speculații potrivit cărora ea ar fi reușit să ajungă în Egipt, devenind venerată aici ca zeița Isis. Ea a întemeiat civilizația egipteană și a supervizat construcția Sfinxului.

În secolul al XIX-lea au fost descoperite schelete de animale și sedimente asemănătoare în India și Madagascar, țări situate în aceeași regiune, dar despărțite de ape.

S-a emis ipoteza că cele două regiuni au format un singur continent, că ele au fost unite printr-o punte de uscat care trecea prin Oceanul Indian.

Zoologul englez, Schlater a propus numele Lemuria, după lemur un strămoș al maimuțelor. Mulți savanți au susținut această teorie.

A fost promovată idee că pe acest continent a trăit o rasă umană superioară. Distrugerea continentului s-a produs cu 10000 de ani înainte de nașterea lui Christos și era populat de 64 milioane de oameni.

Aceștia cunoșteau tainele telepatiei, călătoriei astrale și ale teleportării. Continentul avea o lungime de 8000 de kilometri și o lățime de 5000 de kilometri, întinzându-se până în Pacific, unde insulele de astăzi sunt foste vârfuri muntoase ale continentului pierdut.

Și legendele sanscrite vorbesc despre continentul Rutas, scufundat în ocean. Lemurienii erau a treia din cele șapte rase fundamentale ale omenirii. Ei erau hermafrodiți cu abilități Psi și un al treilea ochi. Atlanții erau a patra rasă fundamentală.

Referitor la lemurieni a fost avansată ideea că bătrânii din Lemuria, cei care au supraviețuit cataclismului, s-au mutat pe un podiș nelocuit din Asia Centrală, unde au înfăptuit a Treisprezecea Școală. Ținutul poartă numele de Tibet. Acolo ei au înființat o bibliotecă și o școală dedicată adepților spirituali, numită Marea Frăție Albă.

Anumite regiuni de uscat ale planetei au fost considerate ultime rămășițe ale Lemuriei, de la insulele din Pacific, Fiji, Hawai, și Insula Paștelui, la coasta vestică a SUA.

Potrivit unor entuziaști ai acestei teorii, în anul 1972 ruinele unui oraș lemurian scufundat ar fi fost găsite între Maul și Oahu, în arhipelagul Hawai, descoperirea fiind însă mușamalizată de Serviciile Secrete Americane.