Misterul lui Frankenstein – limita dintre viață și moarte

Puține personaje din literatura universală au stârnit atâta fascinație, teamă și reflecție precum creatura lui Frankenstein. În spatele acestei povești gotice se ascunde nu doar un roman de groază, ci o meditație profundă asupra naturii umane, a științei și a dorinței de a atinge nemurirea.

Nașterea unui mit literar

Totul a început în anul 1816, un an numit și „anul fără vară”, când o erupție vulcanică a acoperit Europa cu un nor de cenușă, provocând frig, ploi și întuneric. În acest decor sumbru, tânăra Mary Shelley, împreună cu soțul ei Percy Bysshe Shelley și poetul Lord Byron, s-au refugiat la vila Diodati de pe malul lacului Geneva.

Pentru a-și alunga plictiseala, Byron a propus un joc: fiecare dintre ei trebuia să scrie o poveste de groază. Din imaginația tinerei Mary, la doar 18 ani, s-a născut ideea romanului „Frankenstein sau Modernul Prometeu”, publicat pentru prima dată în 1818.

Omul care a vrut să fie Dumnezeu

Personajul Victor Frankenstein este un tânăr savant obsedat de ideea de a învinge moartea. Prin experimente îndrăznețe, reușește să dea viață unei ființe create din bucăți de cadavre. Însă rezultatul nu este perfecțiunea visată, ci o creatură monstruoasă, respinsă de toți, inclusiv de propriul său creator.

În esență, Frankenstein nu este doar o poveste despre un monstru – este o alegorie despre responsabilitatea științei și limitele cunoașterii. Mary Shelley, fiica filozofului William Godwin și a scriitoarei feministe Mary Wollstonecraft, a îmbinat în roman ideile epocii sale: progresul științific, filosofia romantică și dilemele morale.

Între știință și profeție

Romanul Frankenstein poate fi privit astăzi ca o viziune profetică asupra bioeticii moderne. Dorința lui Victor Frankenstein de a crea viață din materie moartă amintește de experimentele contemporane cu clonarea, inteligența artificială sau editarea genetică.

Mulți critici consideră că Mary Shelley a intuit dilemele lumii moderne: Ce se întâmplă când omul se joacă de-a Dumnezeu? Poate știința să existe fără morală? Poate creația să-și depășească creatorul?

Misterul creaturii

Un aspect puțin cunoscut este faptul că „monstrul” nu are un nume în roman. Publicul modern îl numește adesea „Frankenstein”, dar în realitate acesta este numele savantului. Lipsa numelui transformă creatura într-un simbol universal al izolării, al respingerii și al setei de iubire.

Departe de a fi doar un monstru, el devine o figură tragică, capabilă de emoții și de reflecții profunde. Misterul său constă tocmai în dualitatea sa: o ființă artificială, dar mai umană decât creatorul său.

Influența culturală

De-a lungul secolelor, povestea lui Frankenstein a inspirat filme, piese de teatru, benzi desenate, jocuri video și chiar teorii filosofice. De la celebrul film al lui Boris Karloff din 1931, până la adaptările moderne, imaginea creaturii cu față palidă și șuruburi în gât a devenit un simbol al științei scăpate de sub control.