Zidul Ierihonului – între arheologie și legendă biblică

Zidul Ierihonului este considerat una dintre cele mai vechi și enigmatice construcții defensive din lume. Situat în actuala Cisiordanie, în apropierea orașului modern Ierihon, acest zid a fost descoperit de arheologi la situl Tell es-Sultan și datează din epoca neolitică, în jurul anului 8000 î.Hr. Importanța sa este uriașă, atât pentru istoria urbanismului, cât și pentru legendele biblice care i-au amplificat misterul.

Descoperirea arheologică

Primele săpături majore au fost efectuate în secolul al XX-lea, de echipe conduse de John Garstang (1930–1936) și mai târziu de Kathleen Kenyon (1952–1958). Arheologii au scos la iveală un zid masiv din piatră, cu o grosime de aproximativ 1,5–2 metri și o înălțime estimată de 4–5 metri. La baza acestuia s-a descoperit și un turn circular din piatră, de peste 8 metri înălțime, considerat cel mai vechi turn defensiv cunoscut.

Descoperirile au arătat că zidul nu era doar o fortificație militară, ci și o barieră împotriva inundațiilor provocate de torenții sezonieri din zonă.

Semnificația biblică

Ierihonul este amintit în Biblie ca „Orașul Palmierilor” și este legat de episodul cuceririi de către israeliți, condus de Iosua. Potrivit textului biblic (Cartea lui Iosua, capitolul 6), zidurile Ierihonului ar fi căzut miraculos după ce poporul a înconjurat cetatea timp de șapte zile, suflând în trâmbițe și strigând cu putere. Această narațiune a fost interpretată de unii ca un eveniment istoric, iar de alții ca o alegorie religioasă.

Controverse și teorii

Există mai multe dezbateri între istorici și arheologi privind cronologia și interpretarea descoperirilor:

• Teoria susținerii Bibliei – unii arheologi, precum John Garstang, au considerat că au găsit dovezi ale distrugerii Ierihonului în jurul anului 1400 î.Hr., ceea ce ar corespunde aproximativ perioadei lui Iosua.

• Teoria revizuită – Kathleen Kenyon a demonstrat că zidul descoperit este mult mai vechi și că orașul a fost abandonat cu secole înaintea presupusei cuceriri biblice.

• Interpretări simbolice – alți cercetători cred că episodul biblic este o legendă inspirată de ruinele vizibile ale orașului antic, transmise oral până la consemnarea scrisă.

Importanța culturală

Zidul Ierihonului este o dovadă a faptului că oamenii din epoca neolitică aveau cunoștințe avansate de inginerie și organizare socială. Orașul era o așezare agricolă prosperă, cu sisteme defensive complexe, mult înainte de apariția marilor civilizații din Mesopotamia sau Egipt.

Astăzi, situl Tell es-Sultan este inclus în lista Patrimoniului Mondial UNESCO (din 2023) și atrage atât pelerini, cât și pasionați de arheologie.

Zidul Ierihonului rămâne un simbol al începuturilor civilizației urbane și al intersecției dintre istorie și mit. Fie că este privit ca un miracol biblic sau ca o realizare inginerească a epocii neolitice, el continuă să fascineze prin vechimea, dimensiunea și misterul său.